Dus

16 aprilie 2006
Tocmai am iesit in dus. Unul fierbinte exact cum aveam nevoie si chef. Stateam cu ochii inchisi si lasam toate gandurile sa zboare prin si din minte. 
 
am iesit. aburul omogeniza camera si invaluia becul. valuri de abur pluteau in jurul meu. ocoleau un scut invizibil gros de 4 centimetri care imi invaluia corpul.
 
Asa ca gandurile mi s-au indreptat spre discutia purtata cu un prieten saptamana trecuta imediat ce s-a intors din Finlanda. Cea despre sauna . Traditia saunei este sacra. Imediat dupa ce mi-a spus cat de extraordinare sunt unele din fetele de acolo, tipare de frumusete, m-a avertizat ca intr-o sauna (mixta) daca se intampla sa ai o asemenea tentatie langa tine si corpul reactioneaza (in mod natural de altfel) risti sau chiar ai asigurat un drum pana la spital cu vatamari corporale foarte grave produse de toata lumea aflata in incapere.
 
Avand in vedere ca joi drumul meu spre casa unde aveam de gand sa invat pentru un partial de vineri am fost intrerupt in mod brutal de talentul de sofer al unei doamne – al carei caracter nu prezinta interes in acest post – pentru 2-3 saptamani nu ma voi mai bucura de serviciile masinii mele. Cu tot ce mai presupunea: libertatea de miscare in timpul zilei si noptii, coloana sonora vietii mele care inca mai lupta cu filmul, cheltuielile aferente. Inca nu stiu ce sa cred despre asta.
 
Dar nu cred ca ajung la sauna saptamana asta. Mai fac dus.

Cause I’m a baaad MF

10 aprilie 2006
Aseara am ajuns pe un sit in care aparea cele mai cerute replici pentru Samuel L. Jackson in seria Razboiul Stelelor. Am incercat sa ii spun unele din ele unui prieten in timp ce jucam azi biliard in Texas, dar nu imi aminteam prea multe asa ca am intrat un pic pe Gugal (da… still za best) insa nu am gasit pagina pe care o cautam.
 
In schimb (marele meu noroc) am dat peste o pagina cu cele mai tari citate din Pulp Fiction … Printre ele
 
JULES: Normally, both your asses would be dead as fucking fried chicken, but
you happen to pull this shit while I’m in a transitional period so I
don’t wanna kill you, I wanna help you. But I can’t give you this case,
it don’t belong to me. Besides, I’ve already been through too much shit
this morning over this case to hand it over to your dumb ass.
 
MIA: Don’t you hate that?
Vincent:
What?
MIA:
Uncomfortable silences. Why do we feel it’s necessary to yak about bullshit in order to be comfortable?
Vincent:
I don’t know. That’s a good question.
Mia:
That’s when you know you’ve found somebody special. When you can just
shut the fuck up for a minute and comfortably enjoy the silence.
 

Jules shoots the guy on the couch during Brett’s interrogation]
Jules:
Oh, I’m sorry, did I break your concentration? 
 
Favorita mea:
 
Pumpkin:
Which one is your wallet?
Jules:
It’s the one that says Bad Motherfucker. 
 
Si lista continua… asa ca ghiciti la ce ma uit eu acum? 
 

Gugal

10 aprilie 2006
Gugal.. GOOGLE de fapt. Ce inseamna pentru voi? Eu l-am cunoscut cand era mic, doar un serviciu de cautare si indexare … a devenit faimos, din ce in ce mai bun. Gugal a condus lucrurile atat de bine incat a revolutionat lumea Internet-ului cu GMail (serviciu al carui fan inca sunt) si incet inceeeeet… e cand foarte aproape de Yahoo, cand il depaseste, cand se apuca sa preia segment de piata de la Paypal pentru utilizatorii telefoanelor mobile…
 
Asa ca ajungem la Google Ads. Sunt PESTE TOT. Tone si tone de bani. Apreciez partea tehnica, eficienta, gandirea din spatele serviciului… but I can’t help thinking:
 
IS GOOGLE TRYING TO
TAKE OVER THE WORLD?
 
Pe masura ce scriu, imi mai amintesc… Google Desktop Search (iarasi sunt fan), Google Talk (pentru toata lumea care dintr-un motiv sau altul nu vrea sa instaleze un client de Instant Messaging – e.g. la serviciu ), Google Videos si Google Video Player pentru fisierele luate de acolo… Si ultima chestie, au inclusiv portal pentru telefoane mobile. Inclusiv pentru GMail. Sunt cei mai buni. Sa o tina tot asa…
 
Primesti poza? (Do you get the picture?)

Cord deschis

5 aprilie 2006
Stie cineva expresia “exhibitionism sufletesc”? Daca nu, inseamna ca iar am construit ceva.
 
 
Ceva care ma face pe mine sa scriu aici tot ce scriu, care ma face sa cred ca someone
actually gives a damn (iertati-mi
folosirea limbii engleze), ca trebuie sa le spun prietenilor de
problemele cu care ma confrunt (pana la un anumit grad de detalii), ca
lucrurile o data scoase la lumina vor gasi o cale sa se rezolve.
 
 
Ca o paranteza, mi se pare interesant ca se spune ca scoti
lucrurile la lumina si ca spui ce ai pe suflet… inferenta directa
este ca acolo la tine pe suflet nu e lumina.
 
 
De cateva luni ma gasesc in starea in care am descoperit pentru
prima data ceva mai mult, ceva specific , directionat, dragoste cu
numele. Ei bine, dupa acea intamplare (air-quotes included) am
descoperit cat de mare era blocajul meu emotional si de unde eu credeam
k iubesc multe persoane in jur exista de fapt un nivel de confort peste
care nu treceam.
  
 
Asa ca am lasat garda jos. Cat de jos mi-a permis personalitatea
mea. Asa ca am parut cateodata plin de BS (expresia cred k a fost romantisme de doi lei),
cateodata insensibil, cateodata spunand prea multe, de cele mai multe
ori de fapt, tocmai pentru ca nu mai filtram atat de mult din ce aveam
de spus. Cateodata nepasator, cateodata nu destul de implicat, cateodata pur si simplu CIUDAT, cateodata doar diferit. Cateodata atragator, cateodata stuck in PAL purgatory.
 
 
Ca totul sa fie
complet, simtamintele (pentru ca nu mai sunt sentimente in acest
paragraf) pe care le simteam au trecut prin multe, de la iubire la
dezdragostire, trecand prin deceptie , dezamagire, masochism, optimism ,
realism, pesimism , imaginatie, iluzionare, deziluzionare (nu in aceasta
ordine) insa recent ele au fost confruntate cu ceva mult mai dur. Cu
inevitabilitatea. Mai precis, cu ideea de moarte. De final. De suprem.
 
 
Mai
precis, am fost la o inmormantare. Doar pentru ca a fost nevoie de
masina mea, nu prea conteaza, am ajutat un prieten. Si uite-ma noaptea
la 2 in B52, dimineata la 10 in Bellu , urmand sa organizez un gratar
mai pe seara cu niste prieteni la mine acasa. Intalnisem persoana din
cosciug (ce morbid suna) o singura data din cate imi amintesc, nu aveam
nici o imagine creata in cap, nu asociam cu prea multe lucruri legate
de mine, deci calmul era maxim. Sau asa credeam eu. Dar mai bine las
asta pentru urmatorul post.
 
 
Confruntarea cu moartea m-a facut sa ma gandesc la cum eram acum cateva luni, cuvantul insensibil
imi sta pe buze, si cum empatizam acum cu persoanele de acolo… Ei
bine, prin opozitie, sau de fapt prin compozitie, prin
complementaritate, ajung eu sa apreciez aceasta injectie cu SIMTIRE
aplicata pe cordul meu (acum) ca un intrerupator recent apasat cu toata energia disponibila in
sufletul meu.

 


Dirty Dancing

19 martie 2006
Stiam cateva chestii despre Dirty Dancing .
 
Stiam de la TV ca scena aia cu lacul a fost filmata prin Octombrie si ca era super frig, si ca frunzele au trebuit sa fie vopsite ca sa se potriveasca cu timpul teoretic al scenei.
 
Stiam ca Patrick Swayze facuse balet in tinerete si ca maica-sa facea coregrafie sau ceva… si ca e nascut in aceeasi zi cu Edward Norton
 
Stiam ca unele scene din film nu erau in scenariul original dar regizorului i s-au parut asa de naturale si amuzante fazele pe care le faceau la filmari actorii principali incat le-a inclus in film.
 
DAR … nu vazusem filmul!
 
Astazi s-a nimerit sa il vad si chiar mi-a placut. Asa de mult incat am inclus asta in statusul pe Y! si am luat de pe Internet toata coloana sonora . Macar sa pot sa dansez cateva melodii la urmatoarea petrecere.

M-am dezdragostit in seara asta

19 martie 2006
Da… inca un cuvant pentru cei de la www.dexonline.ro.
 
Nu stiu de ce nu exista acest cuvant, serios.
 
Exact cum te INdragostesti, trebuie sa poti la fel de bine sa te si DEZdragostesti, nu???
 
Asa cum ziceam, daca imi permiteti termenul, m-am dezdragostit in seara asta. Nu de tot, insa intensitatea sentimentului a scazut foarte mult atunci cand am realizat CAT DE RAU eram folosit. Nu ma deranjeaza, insa nu se poate sa continue asa. Practic e o chestie de principiu. Limita mea a fost atinsa, pana aici puteau sa mai mearga lucrurile.
 
Well, all you other fish in the sea… abia astept sa va mai intalnesc.
 
Citand din Janis Joplin :
 
don ‘t understand how come you’re gone, man . I don’t understand why half
the world is still crying, man, when the other half of the world is
still crying too, man, I can’t get it together. I mean, if you got a
cat for one day , man — I mean, if you, say, say, if you want a cat for
365 days, right — You ain’t got him for 365 days, you got him for one
day, man. Well I tell you that one day, man, better be your life, man.
Because, you know, you can say, oh man, you can cry about the other
364, man, but you’re gonna lose that one day, man, and that’s all
you’ve got. You gotta call that love, man. That’s what it is, man. If
you got it today you don’t want it tomorrow, man, ’cause you don’t need
it, ’cause as a matter of fact, as we discovered in the train, tomorrow
never happens, man. It’s all the same fucking day, man…
 
Si pana acum, o numeam dragoste, si nu ma interesa raspunsul.
 
Pai, all you other fish in the sea… abia astept sa va intalnesc.

Timp limitat de utilizabilitate

18 martie 2006
OK… am mai inventat un cuvant (utilizabilitate). Il inscriu in www.dexonline.ro
 
Dar el descrie aproape exact ce idee am eu in cap acum. Unele lucruri, gesturi, fapte, au un timp limitat in care ele ti-ar da placere maxima si ar exista folosind la maxim scopului sau intentiei pentru care au fost gandite. Cateodata, in special pentru gesturi, aceasta perioada este limitata la cateva secunde, apoi apar animalele alea mici din MiB2 care striga ALL IS LOST… ALL IS LOST. 
 
Momentele cand eziti sa ii spui ce cautati in Ceainarie la ora 1 noaptea si va aduc aia discret nota… cand stai si te uiti in ochii ei si nu zici nimic, cand te gandesti “OARE SA…?”, cand va luati la revedere si din intamplare cand va pupati ca ritual de la revedere, si vi se ating colturile buzelor si eziti … vrei sa faci ceva, insa nu spui nimic… momente din astea. Cand te tot intrebi daca o meriti… Sau daca ai merita-o. Momentele cand pleaca de langa tine si tu ai vrea sa ii spui sa mai stea… 
Un alt exemplu, eu vreau ceva acum, sa zicem… un sistem de sunet. Sunt eu oare fericit daca ma gandesc acum la el, si il am peste 2 ani? NU… Eu vreau boxele sau uatevarul ACUM. Acum mi-ar folosi, acum as avea nevoie de ele, acum simt necesitatea lor. Peste 2 ani, nu va mai fi la fel, cine stie cate se schimba in viata unui om in 2 ani.
 
 E mare saltul de la cateva secunde la 2 ani, insa ideea ramane. Unele chestii, daca nu le faci (rost) la un moment propice, nu mai sunt la fel. Fiecare are insa timing-ul lui. Daca asta se potriveste cu timing-ul acelui samsing, cu atat mai bine. Succes cu sincronizarea!

Viata trece pe langa noi?

17 martie 2006
Viata trece pe langa noi? Sau noi pe langa ea?
 
Tot sunt confruntat cu ea, si mie imi da tarcoale (pana i se termina… tarcoalele) ideea asta cum ca ratez ceva, ca sunt tot felul de lucruri in jurul meu pe care as putea sa le fac… sa ies mai des cu prietenii, sa am mai multe lucruri decat am, sa imi fac o prietena mai tare ca ultima (mi-a promis un prieten 2 maini care i-au ramas ca piese de cand si-a facut el prietena lui), sa ma duc la teatru si la Gura Portitei saptamanal, sa citesc mai multe carti, sa ma apuc de aikido et cetera.
 
Dar ce sunt astea de fapt? Majoritatea sunt drumuri pe care le alegem, fiecare cu gradul sau de risc si de timp pe care ni-l ocupa, consecinte imediate si, ceea ce e mai rau, consecinte “mai putin imediate”. Practic in fiecare secunda ne redefinim viata in functie de trecut si aspiratii pentru viitor.
 
Asta ma face sa ma gandesc: DE UNDE provine sentimentul asta de a rata ceva? Si DE CE ni se pare ca ratam ceva ce nu suntem in stare sa constientizam, acel SAMSING care ne-ar perfectiona sau macar defini mai bine ca entitate.
 
Unii vad ca afla raspunsul la intrebarile astea (sau inceteaza sa si le mai puna, devenind inutile pentru moment) atunci cand iubesc sau au o mare realizare pe un anumit plan (profesional, mental…). Unii din acestia au noroc si sentimentul nu mai apare pentru o perioada destul de mare de timp.
 
DAR (cuvant care aproape neaga tot ce era inainte) ideea e ca reapare.
 
Asa ca va intreb, in momentele in care stam si ne gandim cum am putea sa facem chestiile altfel si folosim prea mult spiritul critic cu care suntem inzestrati, nu trecem NOI de fapt pe langa viata? Viata care ne-ar intoarce din actiunile negative si ne-ar invata toate lectiile pe care noi le ratam, atunci cand incercam sa facem TOTUL bine din prima sau refuzam sa si incercam daca nu exista garantii .
 
Data viitoare cand treceti pe langa viata, macar salutati-o!

Unde sunt oamenii de 30 de ani?

14 martie 2006
Unde sunt oamenii de 30 de ani?
 
Am in cap clasificare buna pentru unde sunt pushtii pana la 7 ani… acasa sau la gradinita.
 
Dupa 7 ani… se duc la scoala. Pierd timpul.
 
Dupa
14 ani… Liceu, alta treapta de dezvoltare. Aici chiar devin vizibili
oamenii. Isi creeaza o identitate, primele idei despre lume, etc.
 
Dupa
21, alte jocuri. Devin mai seriosi, se joaca de-a oamenii importanti,
mai pun un sacou pe ei, mai invata chestii care sa le “ajute in viata”.
 
AICI
am o gaura mare in cap (si nu, nu va vad intr-o alta aura (C) VV ) si
nu vad unde sunt toti oamenii intre 30 si 40 de ani. CE SE INTAMPLA
AICI?
 
Aici cresti un copil, dezvolti
familia, esti membru destoinic al societatii (a se citi robotzel)? Aici
renunti la identitate si te pierzi in lumea asta corporate? De aia nu te mai vad eu pe strada? Sau mai rau, nu te observ?
 
Dupa 40 de ani, gata esti aranjat, creierul spalat bine de tot, in cele mai multe cazuri, cum zicea Castaneda toata nebunia ti-a fost furata de copii, stai bine merxi si mai treci printr-un midlife crisis,
cumperi o masina sport sau ceva de genul asta, incerci sa iti convingi
copiii atunci adolescenti ce ar trebui sa invete si cand, insa in
acelasi timp le mentionezi sa se distreze cat de tare pot in liceu,
pentru ca de acolo totul se duce de rapa…

Venus

28 februarie 2006
Oare?
 
Oare sunteti de pe Venus ?
 
Citez un sit de astronomie pentru copii privind planeta Venus .
 
If you were unfortunate enough to be dropped onto
the surface of this planet, you would find that it is a very unpleasant place indeed. The atmosphere of Venus is made up almost entirely of clouds of sulfuric acid, the temperature
stays constant at around nine hundred degrees Fahrenheit and winds on the surface blow
constantly at hundreds of miles per hour. The atmospheric pressure on the surface of Venus
is much like that in the ocean here on Earth at a depth of around half a mile.
It is an extremely dangerous place, and the two spacecraft that have landed on Venus have
managed to survive for just long enough to send back a few pictures before they were
crushed by the pressure of the atmosphere and melted by the extremely high temperatures.
 
Unele se pare ca ati mostenit caracteristicile planetei…

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro